Dispoziţiile speciale ale art. 206⁶⁹ din Codul fiscal în acest domeniu au fost modificate şi completate prin recenta ordonanţă nr.30/2011, în vigoare de la 5 septembrie a.c.

Încercînd o sistematizare pe produse, din prevederile articolului menţionat, distingem o serie de obligaţii specifice.

■ Alcool etilic

● Comercializarea pe piaţa naţională a alcoolului sanitar în vrac este interzisă. Este, de asemenea, interzisă – prin completările aduse de O.G. nr.30/2011– comercializarea în vrac şi utilizarea ca materie primă a alcoolului etilic cu concentraţia alcoolică sub 96,00% în volum, pentru fabricarea băuturilor alcoolice.

● Potrivit art. 206⁶⁹ alin.2), operatorii economici care doresc să distribuie şi să comercializeze angro băuturi alcoolice sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea competentă prevăzută în normele metodologice şi să îndeplinească următoarele condiţii:

- să deţină spaţii de depozitare corespunzătoare, în proprietate, cu chirie, contract de comodat sau cu orice titlu legal;

- să aibă înscrise în obiectul de activitate potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională – CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, activitatea de comercializare şi distribuţie angro a băuturilor alcoolice;

- să se doteze cu mijloacele necesare depistării marcajelor false sau contrafăcute, în cazul comercializării de produse supuse marcării.

Nu intră sub incidenţa acestor obligaţii antrepozitarii autorizaţi pentru locurile autorizate ca antrepozite fiscale şi operatorii înregistraţi/destinatarii înregistraţi.

■ Băuturi alcoolice

● Intră sub incidenţa prevederilor asupra acestei categorii de produse toate băuturile alcoolice, respectiv: bere, vinuri, băuturi fermentate – altele decât bere şi vinuri -, produse intermediare, băuturi alcoolice din grupa alcoolului etilic. Pentru băuturile alcoolice realizate de către operatorii economici producători care deţin certificat de marcă sau adeverinţă eliberată de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, livrările vor fi însoţite de o copie a acestor documente.

● Pentru realizarea băuturilor alcoolice sub licenţă, se va obţine în prealabil avizul Comisiei. Activitatea desfăşurată fără acest aviz se consideră a fi activitate în afara antrepozitului fiscal. Livrările vor fi însoţite de un document legal din care să rezulte dreptul producătorului de a utiliza marca în cursul duratei de protecţie a mărcii. Documentul legal poate fi contract de licenţă, cesiune, consimţământ scris din partea titularului mărcii sau declaraţia producătorului înregistrat în România din care să rezulte că acesta fabrică sortimentele respective, concret nominalizate în declaraţie, în baza contractelor de licenţă.

● Pentru vinurile realizate de operatorii economici producători, livrările vor fi însoţite de o copie a buletinului de analiză fizico-chimică şi caracteristici organoleptice, eliberat de laboratoare autorizate.

● Băuturile alcoolice livrate de operatorii economici producători către operatorii economici distribuitori sau comercianţi angro vor fi însoţite şi de o copie a certificatului de marcă al producătorului, din care să rezulte că marca îi aparţine.

● Operatorii economici distribuitori şi comercianţii angro sau en detail de băuturi alcoolice răspund pentru provenienţa nelegală a produselor deţinute.

● În temeiul Normelor de aplicare a Codului fiscal, operatorii economici care distribuie şi comercializează în sistem angro băuturi alcoolice sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea vamală teritorială potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

■ Tutun prelucrat şi produse din tutun

● Tot prin dispoziţiile art.206⁶⁹ alin.2) menţionate referitor la alcoolul etilic, şi operatorii economici care doresc să distribuie şi să comercializeze angro tutun prelucrat sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea competentă prevăzută în normele metodologice şi să îndeplinească următoarele condiţii:

- să deţină spaţii de depozitare corespunzătoare, în proprietate, cu chirie, contract de comodat sau cu orice titlu legal;

- să aibă înscrise în obiectul de activitate potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională – CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, activitatea de comercializare şi distribuţie angro a produselor din tutun;

- să se doteze cu mijloacele necesare depistării marcajelor false sau contrafăcute, în cazul comercializării de produse supuse marcării.

● Operatorii economici distribuitori şi comercianţii angro sau en detail de tutun prelucrat răspund pentru provenienţa nelegală a produselor deţinute.

● În cazul comercializării şi transportului de tutun brut şi tutun parţial prelucrat, trebuie îndeplinite următoarele cerinţe:

- operatorii economici care doresc să comercializeze tutun brut sau tutun parţial prelucrat provenit din operaţiuni proprii de import, din achiziţii intracomunitare proprii sau din producţia internă proprie pot desfăşura această activitate numai în baza unei autorizaţii eliberate în acest scop de către autoritatea competentă. Procedura de eliberare a autorizaţiei se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;

- tutunul brut sau tutunul parţial prelucrat poate fi comercializat către un operator economic din România numai dacă este antrepozitar autorizat pentru producţia de tutun prelucrat, deplasarea tutunului efectuându-se direct către antrepozitul fiscal al acestuia;

- orice deplasare de tutun brut sau de tutun parţial prelucrat pe teritoriul României, adus din import, din achiziţii intracomunitare proprii sau din producţia internă proprie trebuie să fie însoţită de un document comercial în care va fi înscris numărul autorizaţiei operatorului economic (potrivit modificării acestor dispoziţii prin ordonanţa de urgenţă nr.54/2010, în vigoare de la 23 iunie 2010).

Atunci când nu se respectă una dintre prevederile de mai sus, intervine exigibilitatea accizelor, suma de plată fiind determinată pe baza accizei datorate pentru alte tutunuri de fumat.

● În temeiul Normelor de aplicare a Codului fiscal, operatorii economici care distribuie şi comercializează în sistem angro tutun prelucrat sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea vamală teritorială potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

■ Produse energetice

● Operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem angro produse energetice – benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat – sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea competentă conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Nu intră sub incidenţa acestor obligaţii antrepozitarii autorizaţi pentru locurile autorizate ca antrepozite fiscale şi operatorii înregistraţi/destinatarii înregistraţi.

● Operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en detail produse energetice – benzine, motorine, petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat – sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea competentă, conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor stabilite prin ordin al preşedintelui ANAF. ATENŢIE: textul acestor dispoziţii, prevăzute de art.206⁶⁹ alin.6) a fost modificat prin O.G. nr. 30/2011.

● Potrivit art.206⁶⁹ alin.7), desfăşurarea activităţii de comercializare, en gros sau en detail, de produse energetice de către operatorii economici care nu respectă obligaţiile privind înregistrarea la autoritatea competentă, constituie contravenţie şi se sancţionează potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală. (a se vedea, mai jos, jurisprudenţa Curţii Constituţionale pe această temă)

● Operatorii economici distribuitori şi comercianţii angro sau en detail de produse energetice răspund pentru provenienţa nelegală a produselor deţinute.

● Toate reziduurile de produse energetice rezultate din exploatare, în alte locaţii decât antrepozitele fiscale, pot fi cedate sau vândute pentru prelucrare în vederea obţinerii de produse accizabile numai către un antrepozit fiscal de producţie ori pot fi supuse operaţiilor de ecologizare, în condiţiile prevăzute de normele metodologice. În aplicarea acestor dispoziţii în Norme se prevăd următoarele:

- Toate reziduurile de produse energetice rezultate din exploatare – scurgeri, spălări, curăţări, decantări, degradate calitativ – în alte locaţii decât antrepozitele fiscale de producţie pot fi vândute sau cedate pentru prelucrare în vederea obţinerii de produse accizabile de natura celor prevăzute la alin. (2) al art. 206¹⁶ către un antrepozit fiscal de producţie. Vânzarea sau cedarea poate avea loc numai pe bază de factură sau aviz de însoţire, vizate de reprezentantul autorităţii vamale teritoriale în a cărui rază îşi desfăşoară activitatea antrepozitul fiscal. Colectarea reziduurilor de produse energetice poate fi efectuată de antrepozitul fiscal de producţie produse energetice sau de către operatorii economici autorizaţi pentru operaţiuni de ecologizare.

- Colectarea uleiurilor uzate provenite de la motoare de combustie, transmisii la motoare, turbine, compresoare etc. se face de către operatorii economici autorizaţi în acest sens. Atunci când uleiurile uzate colectate sunt utilizate pentru încălzire, acestea intră sub incidenţa accizelor în conformitate cu prevederile alin. (6) al art. 206¹⁶ din Codul fiscal.

- În cazul reziduurilor de produse energetice care nu sunt supuse operaţiunilor de prelucrare sau de ecologizare, acestea pot fi predate sub supraveghere fiscală, în vederea distrugerii, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu.

■ Dispoziţii comune

Printr-o prevedere introdusă de O.G. nr.30/2011, este interzisă practicarea, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege, de către producători, importatori, operatori economici care realizează achiziţii intracomunitare sau de către persoane care comercializează, sub orice formă, de preţuri de vânzare mai mici decât costurile ocazionate de producerea, importul sau desfacerea produselor accizabile vândute, la care se adaugă acciza şi taxa pe valoarea adăugată.

*

Jurisprudenţa Curţii Constituţionale   

Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206⁶⁹ alin. (7) din şi art. 220 alin. (2²) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia a susţinut că măsura confiscării dispusă în cazul său este neconstituţională, deoarece încalcă prevederile din Constituţie, potrivit cărora averea dobândită licit nu poate fi confiscată, iar caracterul licit al averii se prezumă. Totodată, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 41 din Legea fundamentală, fără a arăta în ce mod.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 206⁶⁹ alin. (7) din Codul fiscal şi art. 220 alin. (2²) din Codul de procedură fiscală, cu următorul conţinut:

- Art. 206⁶⁹ alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: “Desfăşurarea activităţii de comercializare de către operatorii economici prevăzuţi la alin. (4) şi (6), care nu respectă obligaţiile menţionate la alin. (4) şi (6), constituie contravenţie şi se sancţionează potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.”;

- Art. 220 alin. (2²) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: “Fapta prevăzută la art. 206⁶⁹ alin. (7) din Codul fiscal se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 50.000 lei, confiscarea sumelor rezultate din vânzare şi revocarea atestatului.”

Făcând trimitere la decizii anterioare pe această temă, Curtea Constituţională subliniază că textul criticat face referire la comercializarea produselor energetice, produse care sunt incluse în categoria celor accizabile, or, tocmai datorită regimului special, din punct de vedere fiscal, al produselor accizabile, este firesc ca legiuitorul să impună anumite condiţii suplimentare operatorilor economici atunci când aceştia doresc comercializarea unor atari produse. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 206⁶⁹ alin. (7), Curtea a constatat că acestea prevăd sancţiunea nerespectării obligaţiei de către operatorii economici, care intenţionează să comercializeze în sistem en detail produse energetice, de a se înregistra la autoritatea fiscală. În contextul asigurării libertăţii economice, statul are obligaţia să impună reguli de disciplină economică, pe care operatorii economici trebuie să le respecte, iar legiuitorul are competenţa de a stabili sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora.

În ceea ce priveşte problema confiscării sumelor rezultate din desfăşurarea unor activităţi de comercializare fără respectarea obligaţiilor legale, Curtea a reţinut – făcând din nou referire la jurisprudenţa sa –că proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârşirea unor infracţiuni ori contravenţii; potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituţie, “Averea dobândită licit nu poate fi confiscată”, ceea ce presupune, per a contrario, că poate fi confiscată averea dobândită în mod ilicit şi deci este posibilă instituirea unor sancţiuni pentru ipoteza în care desfăşurarea activităţii de comercializare a unor produse de către operatorii economici contravine legii. Aceste considerente sunt aplicabile şi cu privire la critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu art. 220 alin. (2²) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 1230/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 826 din 22 noiembrie a.c.